Aspecte legate de calitatea locurilor de muncă în contextul schimbărilor climatice

Schimbările climatice vor avea un impact profund nu numai asupra condițiilor de viață, ci și asupra piețelor muncii din Europa, a condițiilor de muncă și a calității locurilor de muncă. Pentru a înțelege implicațiile schimbărilor climatice asupra vieții profesionale, este important să facem distincția între impactul lor direct și impactul politicilor privind schimbările climatice.
 

Acest raport își propune să contribuie la discuție prin examinarea cercetărilor și dezbaterilor la nivel național privind impactul schimbărilor climatice și al degradării mediului asupra calității locurilor de muncă, în special în ceea ce privește profesiile care ar putea fi afectate de ecologizare.
 

Contextul politicilor

Politicile UE privind schimbările climatice nu sunt noi, dar ambițiile politice și politicile de atenuare care vizează reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră s-au intensificat semnificativ și sunt combinate cu investiții financiare pentru a sprijini strategia de tranziție și de creștere verde. Uniunea Europeană s-a angajat să respecte o serie de obiective și măsuri de politică conexe în temeiul Pactului verde european, adoptat în 2019. Acestea caută să transforme UE într-o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, bazată pe obiectivul obligatoriu de a atinge neutralitatea emisiilor de dioxid de carbon până în 2050. Ca etapă intermediară, UE și-a mărit ambiția în materie de climă pentru 2030, angajându-se să reducă emisiile cu cel puțin 55 % până în 2030 în cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55”. Pentru a alinia legislația la aceste ambiții, în iulie 2021 a intrat în vigoare o nouă lege europeană a climei. Regulamentul întărește obiectivele de reducere a emisiilor pentru clădiri, transporturi, agricultură, gestionarea deșeurilor și întreprinderile mici și mijlocii și impune restructurarea industriei autovehiculelor și a sectorului energetic pentru a îndeplini obiectivele climatice, printre altele. Pactul verde european va absorbi o treime din investițiile în valoare de 1,8 mii de miliarde EUR din pachetul de redresare NextGenerationEU.
 

Pentru a sprijini obiectivul Pactului verde european de a se asigura că nimeni nu este lăsat în urmă, în 2020, Comisia Europeană a introdus Mecanismul pentru o tranziție justă. Scopul acestuia este de a sprijini regiunile și persoanele cele mai afectate de tranziția la neutralitatea climatică, cu un ajutor financiar de 19,2 miliarde EUR care urmează să fie alocat între 2021 și 2027 pentru intervenții politice menite să sprijine ocuparea forței de muncă și diversificarea economiei locale. Comisia Europeană a subliniat importanța dialogului social în elaborarea și aplicarea acestor măsuri.
 

Având în vedere impactul enorm al schimbărilor climatice și al politicii privind schimbările climatice asupra societății, economiei și pieței muncii, considerațiile aferente sunt integrate din ce în ce mai mult în alte politici ale UE, cum ar fi politica industrială, cadrele de cercetare, strategiile privind educația și competențele și, într-adevăr, Pilonul european al drepturilor sociale, care are un rol-cheie în sprijinirea tranziției prin educație, ocuparea forței de muncă și medii de lucru sigure și sănătoase.
 

Principalele constatări

• Efectele schimbărilor climatice, de exemplu creșterea temperaturilor, creșterea poluării aerului și frecvența mai mare a fenomenelor meteorologice extreme, au efecte negative demonstrabile asupra calității locurilor de muncă și a productivității lucrătorilor și îngreunează munca. Deosebit de expuși riscului sunt lucrătorii care petrec mult timp în aer liber (de exemplu, în agricultură, pescuit, silvicultură, horticultură, construcții și turism) și cei care lucrează cu mașini generatoare de căldură. Și lucrătorii din serviciile de urgență sunt afectați direct de fenomenele meteorologice nefavorabile, cum ar fi incendiile și inundațiile.
   
• În aceste sectoare lucrează predominant bărbați și un număr mare de lucrători sezonieri, migranți și lucrători independenți, care tind să nu beneficieze de protecție legislativă și au adesea niveluri mai scăzute de organizare sindicală și de reprezentare la locul de muncă.
   
• Multe dintre aceste sectoare se confruntă cu schimbări și deoarece metodele de lucru trebuie adaptate, ceea ce poate reduce siguranța locului de muncă și poate necesita formare, reconversie sau tranziție profesională.
   
• Politicile privind schimbările climatice (în special, politicile de atenuare) vor contribui la schimbări sectoriale și ocupaționale, în special în sectoarele care emit cele mai multe gaze cu efect de seră. Analiza datelor anchetei telefonice europene privind condițiile de muncă confirmă că o mare parte din forța de muncă din aceste sectoare are ocupații care ar putea fi afectate de tranziția ecologică. În general, 40 % din lucrătorii din UE au ocupații care vor fi afectate direct de tranziția verde.
   
• În ceea ce privește calitatea muncii, locurile de muncă susceptibile să se confrunte cu o cerere mai mare (cultivatorii, dulgherii și lucrătorii din sectorul izolațiilor) tind să aibă exigențe profesionale mai mari (de exemplu, riscuri și cerințe fizice), dar resurse reduse la locurile de muncă (de exemplu, sprijin social, autonomie și acces la formare). Locurile de muncă noi și emergente (de exemplu, cumpărătorii, managerii de planificare a politicilor și inginerii în domeniul apelor reziduale) vădesc echilibrul cel mai bun între exigențe și resurse, iar locurile de muncă calificate (managerii de construcții, tehnicienii meteorologi și tehnicienii de inginerie electrică) corespund mai mult cu media europeană a calității locurilor de muncă.
   
• Echilibrul schimbărilor profesionale, care duce la noi profiluri profesionale, o cerere mai mare sau noi cerințe de competențe, variază de la un sector la altul. Implicațiile pentru calitatea locurilor de muncă vor fi determinate nu numai de profilul precis al sarcinilor locurilor de muncă individuale (inclusiv expunerea la riscurile legate de schimbările climatice) și de practicile de la locul de muncă, ci și de măsurile luate pentru a aborda impactul schimbărilor climatice și modul de aplicare a tranziției verzi la toate nivelurile.
   
• În timp ce ocupațiile ecologizate întruchipează eforturile de învățare de-a lungul vieții care vor sprijini tranziția, companiile se angajează, de asemenea, în acțiuni și practici la locul de muncă care sprijină decarbonizarea. Implicarea lucrătorilor în dezvoltarea și aplicarea acestor practici poate îmbunătăți calitatea locurilor de muncă.
   

Indicatori pentru elaborarea politicilor

• Cercetările privind efectele schimbărilor climatice asupra lucrătorilor și locurilor de muncă sunt încă lacunare. Sunt necesare mai multe cunoștințe și soluții pentru a reduce riscurile pentru lucrători.
   
• La nivelul UE nu există condiții de concurență echitabile în ceea ce privește protecția lucrătorilor împotriva riscurilor asociate direct cu schimbările climatice. Dispozițiile naționale privind munca în condiții de temperaturi mari variază considerabil.
   
• Procesele de decarbonizare afectează multe sectoare, nu numai producția de energie și industria grea. Lucrătorii din sectoarele cele mai afectate ar trebui să beneficieze de sprijin prioritar pentru reînnoirea competențelor și tranzițiile profesionale. În plus, este nevoie de o analiză mai detaliată a implicațiilor din alte sectoare, precum și de furnizarea de sprijin pentru aceste întreprinderi și angajații lor.
   
• Ar trebui acordată mai multă atenție implicațiilor tranziției verzi asupra calității locurilor de muncă și este nevoie de o cercetare mai sistematică. Este nevoie de monitorizarea calității calitatea locurilor de muncă ecologizate și a celor mai expuse la riscurile schimbărilor climatice (adesea aceleași locuri de muncă), deoarece schimbările climatice sunt un proces dinamic. Măsurile de politică ar trebui să vizeze îmbunătățirea calității locurilor de muncă.
   
• Elaborarea de strategii economice și de previziuni privind competențele aferente, precum și conceperea de programe de formare relevante, dezvoltate împreună cu partenerii sociali, vor fi esențiale, în special pentru ca deficitul de competențe și de forță de muncă să nu limiteze progresul către decarbonizare.